Tulburarea de procesare senzorială (TPS)
Ce este tulburarea de procesare senzorială?
Tulburarea de procesare senzorială (TPS), numită în trecut disfuncție de integrare senzorială, reprezintă incapacitatea creierului de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a avea o activitate normală în viață de zi cu zi. Astfel este afectat comportamentul copiilor, felul lor de a învăța, de a se mișca, de a intra in relații cu cei din jur sau de a se raporta la sine.
Persoanele cu TPS pot reacționa exagerat sau, dimpotrivă, insuficient la stimuli precum:
- vizuali (lumină, culori, imagini)
- auditivi (sunete, zgomote)
- olfactivi și gustativi (mirosuri, gusturi)
- tactili (atingere, texturi)
- vestibulari (echilibru, mișcare)
- proprioceptivi (conștientizarea poziției corpului)
- interoceptivi (senzațiile interne – foame, sete, bătăi ale inimii)
TPS este des întâlnită la copii și adulți cu autism, ADHD sau dispraxie, dar poate apărea și independent.
Unii copii se feresc de haine „care îi zgârie”, alții nu suportă zgomotele din jur sau, dimpotrivă, caută mereu senzații noi. Aceste comportamente pot ascunde tulburarea de procesare senzorială (TPS) – o dificultate a creierului de a interpreta corect informațiile primite prin simțuri. Deși nu este încă un diagnostic oficial, tot mai mulți specialiști atrag atenția că recunoașterea și gestionarea TPS poate face diferența dintre o viață plină de obstacole și una în care copilul sau adultul își poate atinge potențialul.
Cum se manifestă?
Dificultățile de procesare senzorială influențează viața de zi cu zi. Printre cele mai frecvente semne se numără:
- hipersensibilitatea – reacții exagerate la stimuli comuni pe care alții îi consideră normali (de ex: disconfort față de anumite haine, zgomote obișnuite sau lumini puternice)
- hiposensibilitatea – reacții slabe, întârziate sau absente la stimuli (nevoia constantă de mișcare, căutarea senzațiilor intense); copilul poate părea „în lumea lui”
- căutarea senzorială: dorință constantă de stimulare (atingeri, mișcare, zgomote), însă satisfacția nu durează
- tulburarea de discriminare senzorială: dificultăți în a distinge detalii subtile – de exemplu, recunoașterea sunetelor, dificultăți de concentrare și atenție
- Tulburări de postură și coordonare (dyspraxie): probleme în menținerea echilibrului, orientării în spațiu sau realizării mișcărilor fine și grosiere, evitarea unor activități cotidiene sau sociale
Este important de reținut că nu orice sensibilitate izolată înseamnă TPS. Diagnosticul se pune doar atunci când simptomele afectează semnificativ funcționarea și adaptarea.
Multe simptome ale tulburării de procesare senzorială se asemănă cu simptomele altor tulburări des întâlnite la vârsta copilăriei (ADHD, ADD, autismul, sindromul Asperger, dislexia, etc), însă nu trebuie confundate. Cert este că prezența simptomelor TPS accentuează manifestările tulburărilor cu care coexistă.
Simptome frecvente
Manifestările variază mult de la o persoană la alta, însă cele mai comune includ:
- sensibilitate la haine sau la anumite texturi
- reacții exagerate la zgomote, lumină sau atingeri
- tendința de a se lovi frecvent de obiecte
- dificultăți la alimentație din cauza texturilor diferite ale mâncării
- nevoie constantă de mișcare sau atingere
- probleme cu motricitatea fină (scris, decupat, încheiat nasturi)
Tulburarea de procesare senzorială poate afecta un singur simț sau mai multe, iar intensitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă nu este încă pe deplin cunoscută. Se știe însă că regiunile timpurii ale creierului – responsabile de coordonare, atenție și reacții automate – procesează diferit stimulii senzoriali.
Cercetările au arătat:
- existența unor diferențe genetice și neurologice legate de sensibilitatea tactilă și auditivă
- latențe mai mari în procesarea stimulilor auditivi la persoanele cu autism
- o integrare atipică a semnalelor senzoriale, ceea ce duce la răspunsuri imprevizibile
Pe scurt, creierul primește informațiile, dar nu reușește să le filtreze și să le combine eficient.
Cum poate fi ajutată o persoană cu TPS?
Deși nu există un „tratament unic”, intervențiile personalizate pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Printre metode se află:
- terapia ocupațională cu integrare senzorială
- neurofeedback și qEEG brain mapping, pentru reglarea răspunsurilor cerebrale
- programe adaptate de stimulare graduală și controlată a simțurilor
- sprijin psihologic pentru copil și familie
Bine de știut
Tulburarea de procesare senzorială nu înseamnă doar „mofturi” sau „sensibilitate excesivă”. Este o dificultate reală de organizare a informațiilor senzoriale, care poate afecta atenția, emoțiile și comportamentul. Cu evaluare corectă și intervenții adaptate, copiii și adulții cu TPS pot învăța să se adapteze mai bine mediului și să își atingă potențialul.